SMB2 (2008)
“Sectiuni”
Relatia interior – exterior poate fi evidentiata prin sectiune. Sectiunea, ca efect ( natural sau provocat) obtinut prin taiere, rupere, presiune, explozie, etc., ne dezvaluie partea interna, ascunsa a obiectelor, fiintelor, structurior naturale, formelor imaginare. Directia longitudinala, transversala, oblica sau oarecare a suprafetei sectionate, poate sa cuprinda limitele formei sau numai un detaliu. Prin aceasta incursiune, cu ajutorul sectiunii, nevazutul ne dezvaluie o lume alcatuita de legile functionale ale naturii sau dimpotriva, o lume imaginara, fantastica. Structura interna poate sa nu influenteze vizibil forma exterioara. Se poate porni de la experienta personalizata a studiului, sau, obiectul, fiinta, structura, supusa analizei plastice sa fie imaginara. In anumite cazuri, transparenta, fragilitatea exteriorului, ne invita sa exploram internul, ne faciliteaza anticipativ o imagine care se va descoperi complet sau partial printr-o metoa si o directie a sectiunii. Suprafata exterioara poate fi o carapace ermetica, un camuflaj care sa ascunda un ceva conspirativ. Opozant, o semnalizare agresiva prin culoare, desen sau mesaj, ne invita / ne obliga sa intram in contact cu un continut expansiv/ auto-de-conspirativ. Este posibil ca prin sectionare sa descoperim o relatie de existenta armonioasa sau de co-existenta antagonica intre exteriorul protector (sau nu) si interiorul functional, ambigu, utopic, etc.